Ruinele zonei de excludere

Zona de excludere a Cernobîlului, situată în jurul fostei centrale nucleare din Ucraina, este un loc încărcat de istorie și semnificație, un teritoriu părăsit de oameni de mai bine de patru decenii. Această regiune, cu o rază de aproximativ 30 de kilometri în jurul centralei, a fost declarată zonă de excludere în urma catastrofei nucleare din 1986. Deși astăzi zona este în mare parte abandonată și inaccesibilă, este totodată un martor tăcut al unei tragedii care a avut impact asupra întregii lumi.

Map-of-Europe-and-the-Chernobyl-exclusion-zone-Chernobyl-nuclear-power-plant-Chernobyl.png

Unul dintre cele mai remarcabile locuri din zona de excludere este orașul Pripyat, cândva un vibrant centru urban construit pentru lucrătorii centralei nucleare și familiile lor. Înainte de accident, era considerat un model al progresului sovietic, având infrastructură modernă și facilități excelente. Astăzi, Pripyat rămâne un oraș fantomă, cu blocuri de locuințe goale, școli și spitale abandonate, toate acoperite de vegetație. Multe dintre clădirile sale sunt încă în picioare, dar sunt în stare avansată de degradare, iar atmosfera de acolo este ireală, aproape irealizabilă pentru vizitatori.

În apropierea Pripyatului se află și „Cimitirul Tehnologic” din Cernobîl, unde sunt depozitate echipamentele și vehiculele contaminate cu radiații folosite în timpul lucrărilor de curățare și dezinfectare imediat după accident. Acest loc simbolizează eforturile disperate de a opri extinderea catastrofei, dar și imposibilitatea de a controla pe deplin pericolele nucleare. Tancuri, vehicule de construcții și mașini de pompieri, toate îngropate sub un strat de praf și rugină, sunt martori ai unei perioade tulburătoare din istoria regiunii.

Results-of-the-radiation-effect-on-the-forest-after-the-Chornobyl-disaster.jpeg

Un alt loc important este pădurea
„Roșie”, o zonă situată la câțiva
kilometri de centrala nucleară. Aceasta a fost denumită astfel din cauza faptului că copacii, în special pini, au căpătat o nuanță roșie după expunerea la radiații intense. Această pădure a fost una dintre primele zone afectate de catastrofă, iar animalele și vegetația au suferit modificări dramatice. Pădurea a fost în cele din urmă abandonată, dar este încă
un simbol al disprețului față de natura
umană și de mediul înconjurător, dincolo de granițele tehnologiei și ale
progresului.

Radarul Duga, un sistem masiv de radar construit în timpul Războiului Rece, făcea parte din rețeaua Uniunii Sovietice de avertizare timpurie pentru detectarea rachetelor balistice. Situat lângă Cernobîl, acest radar este cunoscut sub numele de „Ciocănitoarea Rusă” din cauza sunetului distinctiv și repetitiv pe care îl emitea pe frecvențele radio pe unde scurte. Structura impunătoare a radarului, înaltă de 150 de metri și lungă de aproape 700 de metri, rămâne o relicvă înfricoșătoare a paranoiei și ambiției tehnologice din timpul Războiului Rece.

Kopachi, un mic sat aflat în apropierea centralei nucleare, a fost unul dintre cele mai afectate de contaminarea radioactivă. Din cauza nivelului periculos de radiații, casele din sat au fost demolate și îngropate, lăsând în urmă doar movile de pământ care marchează fostele locuințe. Singura clădire rămasă este o grădiniță abandonată, unde jucării, paturi și cărți prăfuite încă amintesc de viețile întrerupte de dezastru. Kopachi este o mărturie a impactului devastator al accidentului nuclear asupra oamenilor și rămâne unul dintre cele mai sugestive locuri din Zona de Excluziune.