Istorie
Catastrofa de la Cernobîl a avut loc pe 26 aprilie 1986, în timpul unui test de siguranță efectuat la reactorul nr. 4 al centralei nucleare din apropierea orașului Pripyat, Ucraina. Testul, care avea scopul de a verifica modul în care reactorul ar fi funcționat în cazul unei întreruperi bruște a alimentării cu energie electrică, s-a transformat într-o tragedie din cauza unor erori tehnice și decizii greșite ale operatorilor. Reactorul a fost adus într-o stare instabilă, iar un set de condiții nefavorabile — printre care un design defectuos al reactorului și măsuri de siguranță insuficiente — au dus la o creștere necontrolată a reacțiilor nucleare, ce a culminat cu o explozie devastatoare. Aceasta a rupt reactorul și a aruncat bucăți masive de material radioactiv în atmosferă.
Explozia a avut loc la miezul nopții, iar autoritățile sovietice au fost extrem de lente în a reacționa și a comunica amploarea accidentului. În primele ore după explozie, locuitorii orașului Pripyat, aflat la doar 3 km de centrală, nu au fost informați despre pericolul
radiațiilor, iar evacuarea nu a început decât 36 de ore mai târziu. Testele care au dus la acest dezastru erau deja riscante din start, iar operatorii nu au respectat protocoalele de siguranță esențiale, iar modificările aduse reactorului fără consultarea inginerilor au făcut ca sistemele de protecție să devină ineficiente. De asemenea, designul reactorului, care avea
un risc mai mare de instabilitate în condiții extreme, a contribuit la amplificarea dezastrului, iar deciziile ulterioare de a continua testul chiar și în condițiile de risc au demonstrat lipsa
de pregătire și responsabilitate.
